Am ajuns și la a patra dumincă de Advent iar lumânarea de astăzi este lumânarea speranței. Această luminiță ne amintește de speranța pe care Dumnezeu a dat-o lumii întregi atunci când a promis că va trimite un Salvator, un Mântuitor – pe Cristos Mesia. Lumânarea ne amintește că această promisiune a fost împlinită prin nașterea Domnului Isus și ne invită să privim înainte cu anticipare plină de speranță la ziua venirii Domnului – al doilea Advent al Său .
Când mă gândesc la felul în care Isus Cristos a venit în lumea noastră mă gândesc că s-a potrivit foarte bine că a venit ca un bebeluș, pentru că bebelușii reprezintă speranță. Viețile lor sunt în viitor. Când mă uit la fiul meu mă gândesc de foarte multe ori ce o să ajungă el, ce o să facă el când va fi mare, cum va fi viața lui.
Atunci când Isus s-a născut, Dumnezeu a ținut să arate clar că acest bebeluș era cel pe care lumea îl așteptase, îl dorea să vină, spera să vină, încă de când primul bărbat și prima femeie au fost dați afară din Eden. Un Mântuitor, un Salvator, un Rege. Ce bucurie trebuie să fi simțit Maria și Iosif pe măsură ce se uitau la fiul lor – la fiul lui Dumnezeu – învelit în scutece, șezând într-o iesle simplă umplută cu paie, înconjurat de animale. Ce speranță trebuie să fi avut ei știind că acest bebeluș este Cel în care vor fi împlinite toate promisiunile lui Dumnezeu. Știind că în El oamenii vor găsi iertarea păcatelor, vor găsi pacea adevărată și trainică, Cel prin a cărui putere se va institui împărăția dreptății și neprihănirii. Aceasta este speranța Crăciunului!
…îi vei pune numele Isus. El va fi mare, și va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția lui nu va avea sfârșit. Luca 1:31-33
